Există ,,judecătoare cu papuci albaștri,, și la Tribunalul Hunedoara

Viața ne aduce uneori în ipostaze ciudate. În 3 august ar fi trebuit să fiu martor într-un apel la o ordonanță președințială privind programul de vizită al unui tată, la Tribunalul Hunedoara. De fapt, privind relațiile personale ale tatălui cu fiul său, de doar 6 ani. Știam că instanțele din România dau de regulă dreptate mamelor. Chiar dacă în astfel de cazuri, multe dintre ele pozează în victime. Chiar dacă nu au întotdeauna dreptate. Chiar dacă tații chiar își iubesc copiii ! Multe mame, doamne…aflate în astfel de situații folosesc copiii drept arme împotriva bărbaților. Încep să le interzică contactul cu proprii copii ca și când acei copii ar fi niște bunuri care le aparțin în exclusivitate. Multe mame, nu reușesc să facă diferența între conflictul pe care l-au avut sau îl au cu ,,fostul,, și legătura pe care copiii, pe care i-au făcut împreună, din dragoste, ar trebui să o păstreze cu tatăl lor ! Brusc, tatăl devine în gura și opinia mamei un monstru care nu mai are ce căuta în preajma copilului. Cu astfel de lucruri se ajunge în fața instanței, din păcate.

Fiind apel, instanța nu a acceptat o nouă probă testimonială. Mi-am spus atunci că hotărârea va rămâne neschimbată și am ieșit din sală. Am rămas totuși la ușă și am ascultat pledoariile avocaților. Am fost surprins să le aud pe cele două judecătoare care formau completul de judecată cum li se adresau celor doi, dar în special mamei, spunându-le cam ceea ce am scris mai sus. Cum că ar trebui să se înțeleagă, pentru binele copilului. Și că acesta nu este o armă. Ci un suflet, care la vârsta lui îi iubește și pe tati și pe mami, chiar dacă aceștia s-au certat. Am zâmbit și am părăsit Tribunalul Hunedoara simțind că se va da o hotărâre dreaptă. Și chiar s-a dat. Iar asta mă face să cred că justiția e pe drumul cel bun !

adrian